Sunday, February 21, 2021, 11:10 | No Comments »

Ideea nu este una de vis, apărută din reveria unei după amiezi liniștite de vară. Nu. Este una cât se poate de pragmatică, bine gîndită și suficient documentată. Mi-am dorit foarte mult să-mi aduc copilul acasă de la București!

In 2009 am  plecat pentru trei ani și jumătate în Franța.  A fost o experiență cu totul deosebită, căci Franța este o țară mirifică. Ce am descoperit în Franța, esențial pentru Cartier de munte,  a fost o altă perspectivă asupra distanțelor și cum arată un sistem feroviar modern. Dintotdeauna mi-a plăcut trenul!

Întorcându-mă acasă cu o altă perspectivă (îmi rămăseseră în gând Carlovy Vary în Cehia și Deauville în Franța), cunoscând realitatea din oraș, aceea că toți copiii Câmpulungului pleacă, aproape niciunul nemaicrescându-și copiii în Câmpulung, am gândit că un tren de mare viteză ar putea aduce Câmpulungul la treizeci de minute de București (eu făceam o oră cu metroul când lucram la București).

De asemenea, poziția  Câmpulungului, practic în centrul  uneia dintre celei mai importante regiuni de interes turistic, atât din punct de vedere geografic cât și istoric: Bran- Câmpulung- Curtea de Argeș. Nu zăbovesc asupra Branului căci brandul Dracula s-a propagat în toată lumea fără ca România să cheltuiască vreun ban, dar am adăugat în mintea mea care ar fi impactul unui film bine făcut, regizat de Luc Besson,  după cartea domnului Stelian Tănase: Nocturnă cu vampir opus 1. De asemenea, care ar fi impactul de publicitate pentru România dacă s-ar finanța la Hollywood un film despre viața Regelui Mihai? Povestea de dragoste a unui Rege și a unei Prințese pe fondul istoric real, ar bate publicitatea și încasările Titanicului. Toate acestea sunt posibile cu voință, căci fiecare în parte își poate găsi un putenic interes privat de finanțare, nu ar trebui ca statul să ducă întreaga povară. Am încercat să-l atrag pe domnul Dragoș Anastasiu în povestea reală, am făcut un comentariu pentru dânsul (pe care il găsiți pe prietendeprofesie.ro. Dar acestea durează. Eram conștientă că o asemenea alocare de fonduri trebuie să aibă un interes major ca să se realizeze. Aflasem că există câteva proiecte turistice, aprobate și impotmolite la derulare. Auzisem despre un proiect cu pârtii pe Iezer, dar nu știam prea multe despre el și nici cui îi aparține. Cu toate aceste date și cu durerea în suflet pentru ARO, ce îmi crea durere fizică de câte ori treceam pe lângă gardul uzinii, am conturat imaginea unui Câmpulung dezvoltat atât turistic cât și economic, cu un flux de tineri întorși în casele părintești sau navetiști de București, mai degarbă ca un cartier select al Bucureștiului (căci tinerii plecați din Cămpulung sunt foarte emancipați), decât ca o stațiune turistică, văzând mai degabă Câmpulungul ca un nucleu, în centrul a zeci de stațiuni turistice. L-am căutat pe fostul nostru primar, domnul Călin Andrei (căci am fost la un moment dat membru PNL) și i-am cerut părerea. Dânsul mi-a spus că în opinia dânsului este realizabil și că sunt mai multe proiecte pentru Câmpulung, dar că și numai valoarea proiectului cu pârtiile din Iezer (azi știu că aparține unui întreg grup adunat în jurul domnului Dorin Mirea) ar putea fundamenta studiul de fezabilitate pentru un asemenea proiect. Am mai cerut opinia câtorva persoane pe care le-am considerat competente să-mi dea un feedback și apoi, am trecut la acțiune. Întâi l-am expus ca simplu text pe site-ul meu personal, apoi am înregistrat mărcile “Câmpulung, cartier de munte al Bucureștiului”  și sloganul “DĂ-ȚI VOIE SĂ VREI”. Apoi, am construit site-ul Cartier de munte cu fotografiile pe care generos mi le-a dăruit Adrian Chiru. Trei ani am muncit cu discreție, răbdare și înțelegere să-i conving pe câmpulungenii mai de seamă “să facem”.  Am ieșit la lumină fiindcă noul nostru primar iese în fiecare zi în media  și strigă “fac eu”, atitudine la fel de păguboasă pentru comunități precum au fost și cele cu „vă dau”, „vă fac” ale tuturor politicienilor. Mulțumesc prietenei și fostei mele colege Diana Răcășanu că a avut încredere nestrămutată în mine și în Cartier de munte și lui Adi Chiru, fără a căror susținere continuă nu știu cum ar fi arătat azi acest demers. Eu știu că și-a atins scopul!


Wednesday, August 12, 2020, 19:43 | No Comments »

"Nimic nu va mai fi ca înainte" a fost o frază pe buzele tuturor în această primăvară. Cu toate acestea, nimic nu pare să se fi schimbat exceptând picajul economic. Crize au mai fost, au fost chiar războaie și omenirea și-a revenit, și-a regăsit bucuria vieții, a reconstruit. Acum, ni se spune "nu a trecut". Într-adevăr, nu doar că nu a trecut, cred că abia a început. Pandemia, nu este una de sezon, ci una de secol! Siguranța medicală, organizare spitalicească, economia, spațiul vieții, viața însăși vor suferi schimbări majore. Dacă nu după Sars-Cov-2, după următoarea pandemie care ne va prinde pe nepregătite, așa cum ne prinde an de an zăpada la munte, tocmai când nu se așteaptă nimeni. OMS ne-a transmis tot felul de mesaje, dar nu ne-a putut spune dacă Sars-Cov-2 este sau nu un produs de laborator. Ceea ce știm însă este că există multe astfel de laboratoare unde se "cercetează" zeci, sute de astfel de "produse". Suntem pregătiți?

Cel mai lovit domeniu din economie a fost turismul. Niciun proiect de dezvoltare turistică nu va mai avea acelaș potențial de dinaintea acestei pandemii. Turismul ca singură activitate economică va fi prea vulnerabil. De aceea "Câmpulung, cartier de munte al Bucureștiului" a crescut în valoare, căci nu se bazează doar pe turism, ci și pe locuire în spații largi. Va fi  "cartier de siguranță pandemică" prins într-o strategie de apărare militară. Nu mâine, ci la următoarea pandemie!


Wednesday, April 1, 2020, 13:08 | No Comments »

Text de Șerban Beloiu

1 aprilie 1941 - 79 de ani de la Masacrul de la Fântâna Albă, înfăptuit de bolşevici de Sfintele Paşti. O zi neagră în istoria României.

3.000 de români, locuitori ai satelor de pe Valea Siretului, au încercat să ajungă în țara natală pe 1 aprilie, chiar de Paști. Cineva împrăștiase zvonul că românii pot trece granița fără probleme, că grănicerii sovietici nu le vor face nimic. Când coloana de români, care purtau steaguri albe, icoane și cruci, a ajuns la doar 3 kilometri de graniță, soldații sovietici, ascunși în pădure, au început să tragă în plin. Au secerat, în scurt timp, mii de vieți. Cei care au scăpat de gloanțe au fost urmăriți de cavalerie și spintecați cu sabia. Apoi, românii au fost aruncați în gropi comune, unii chiar de vii. Se spune că două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până ce toți și-au dat duhul.

Să nu uităm!

foto:rgnpress.ro

foto:rgnpress.ro


Wednesday, June 19, 2019, 09:21 | No Comments »

Am lucrat cincisprăzece ani într-un institut de cercetare. Activitatea mea nu a avut legatură cu cerecetarea, dar am avut onoarea să am câțiva colegi cercetători. Fără această experiență nu mi-ar fi dat probabil prin minte să înregistrez la OSIM Marca "Câmpulung, cartier de munte al Bucureștiului". Unii au tratat acest lucru ca fiind o infatuare, că ar fi trebuit să fiu mai modestă. Am avut două motive pentru a face asta. In ultimii treizeci de ani s-a produs o avalanșă de impostori. Problematica reală a impostorului nu este legată în pricipal de furtul intelectual, ci de distrugerea demersului. Înțelegerea parțială. Ingroparea soluției. Impostorii de succes au un fler al ideilor bune și o pricepere în a extrage doar partea care le poate aduce lor un beneficiu personal. Am încercat să feresc această soluție viabilă pentru Câmpulung de aceștia. Apoi, nu găsesc că trebuie să ne fie rușine cu ceea ce gândim, cu ceea ce ne aparține. Nici cu greșelile noastre, nici cu meritele noastre. Dacă vom aștepta autobuzul perfecțiunii, cu siguranță, vom muri in stație. Perfecționarea este un drum, nu o destinație. Este important să ne aflăm în mișcare. Cred că legea ar trebui să fie mai extinsă și mai prietenoasă cu înregistrarea drepturilor intelectuale.  Cum altfel vom avea o unealtă cu care să ne apărăm de impostor? Este mult prea scump sau chiar imposibil să înregistrezi o idee, în timp ce furtul este liber și gratuit.

 

 


Monday, May 13, 2019, 07:44 | No Comments »

Privind planșele cu estetica proiectului de reabilitare a Pieței Primariei Câmpulung Muscel mi-am amintit anii ’80 cănd se construiau blocuri la serie, cu aceiaș arhitectură pentru orice oraș din judet. Pare o acțiune de depersonalizare a orasului Câmpulung Muscel,care nu mai are altă comoară decât pe sine, propria istorie scrisă în clădiri și piatră. Faptul că un arhitect a putut gândi așa ceva pentru centrul Câmpulungului, o zonă declarată monument istoric clasa A, ne demonstrează încă o dată, că legea nu apară identitatea locală, implicit cea națională, că patrimoniul nostru este într-un mare pericol.

Pericolul vine din fake-profession și din lipsa oricarei opoziții la asemenea distrugere!


Blog

Copyright ©2019 Cartier de munte, All Rights Reserved.
free website
built with
kopage