Ideea nu este una de vis, apărută din reveria unei după amiezi liniștite de vară. Nu. Este una cât se poate de pragmatică, bine gîndită și suficient documentată. Mi-am dorit foarte mult să-mi aduc copilul acasă de la București!

In 2009 am  plecat pentru trei ani și jumătate în Franța.  A fost o experiență cu totul deosebită, căci Franța este o țară mirifică. Ce am descoperit în Franța, esențial pentru Cartier de munte,  a fost o altă perspectivă asupra distanțelor și cum arată un sistem feroviar modern. Dintotdeauna mi-a plăcut trenul!

Întorcându-mă acasă cu o altă perspectivă (îmi rămăseseră în gând Carlovy Vary în Cehia și Deauville în Franța), cunoscând realitatea din oraș, aceea că toți copiii Câmpulungului pleacă, aproape niciunul nemaicrescându-și copiii în Câmpulung, am gândit că un tren de mare viteză ar putea aduce Câmpulungul la treizeci de minute de București (eu făceam o oră cu metroul când lucram la București).

De asemenea, poziția  Câmpulungului, practic în centrul  uneia dintre celei mai importante regiuni de interes turistic, atât din punct de vedere geografic cât și istoric: Bran- Câmpulung- Curtea de Argeș. Nu zăbovesc asupra Branului căci brandul Dracula s-a propagat în toată lumea fără ca România să cheltuiască vreun ban, dar am adăugat în mintea mea care ar fi impactul unui film bine făcut, regizat de Luc Besson,  după cartea domnului Stelian Tănase: Nocturnă cu vampir opus 1. De asemenea, care ar fi impactul de publicitate pentru România dacă s-ar finanța la Hollywood un film despre viața Regelui Mihai? Povestea de dragoste a unui Rege și a unei Prințese pe fondul istoric real, ar bate publicitatea și încasările Titanicului. Toate acestea sunt posibile cu voință, căci fiecare în parte își poate găsi un putenic interes privat de finanțare, nu ar trebui ca statul să ducă întreaga povară. Am încercat să-l atrag pe domnul Dragoș Anastasiu în povestea reală, am făcut un comentariu pentru dânsul (pe care il găsiți pe prietendeprofesie.ro. Dar acestea durează. Eram conștientă că o asemenea alocare de fonduri trebuie să aibă un interes major ca să se realizeze. Aflasem că există câteva proiecte turistice, aprobate și impotmolite la derulare. Auzisem despre un proiect cu pârtii pe Iezer, dar nu știam prea multe despre el și nici cui îi aparține. Cu toate aceste date și cu durerea în suflet pentru ARO, ce îmi crea durere fizică de câte ori treceam pe lângă gardul uzinii, am conturat imaginea unui Câmpulung dezvoltat atât turistic cât și economic, cu un flux de tineri întorși în casele părintești sau navetiști de București, mai degarbă ca un cartier select al Bucureștiului (căci tinerii plecați din Cămpulung sunt foarte emancipați), decât ca o stațiune turistică, văzând mai degabă Câmpulungul ca un nucleu, în centrul a zeci de stațiuni turistice. L-am căutat pe fostul nostru primar, domnul Călin Andrei (căci am fost la un moment dat membru PNL) și i-am cerut părerea. Dânsul mi-a spus că în opinia dânsului este realizabil și că sunt mai multe proiecte pentru Câmpulung, dar că și numai valoarea proiectului cu pârtiile din Iezer (azi știu că aparține unui întreg grup adunat în jurul domnului Dorin Mirea) ar putea fundamenta studiul de fezabilitate pentru un asemenea proiect. Am mai cerut opinia câtorva persoane pe care le-am considerat competente să-mi dea un feedback și apoi, am trecut la acțiune. Întâi l-am expus ca simplu text pe site-ul meu personal, apoi am înregistrat mărcile “Câmpulung, cartier de munte al Bucureștiului”  și sloganul “DĂ-ȚI VOIE SĂ VREI”. Apoi, am construit site-ul Cartier de munte cu fotografiile pe care generos mi le-a dăruit Adrian Chiru. Trei ani am muncit cu discreție, răbdare și înțelegere să-i conving pe câmpulungenii mai de seamă “să facem”.  Am ieșit la lumină fiindcă noul nostru primar iese în fiecare zi în media  și strigă “fac eu”, atitudine la fel de păguboasă pentru comunități precum au fost și cele cu „vă dau”, „vă fac” ale tuturor politicienilor. Mulțumesc prietenei și fostei mele colege Diana Răcășanu că a avut încredere nestrămutată în mine și în Cartier de munte și lui Adi Chiru, fără a căror susținere continuă nu știu cum ar fi arătat azi acest demers. Eu știu că și-a atins scopul!